CinefilBlog

Dati-mi voie sa spun in prefata articolului ca dispretuiesc boxul si wrestlingul.  Evit sa ma uit la filmele noi cu arte martiale pentru ca nu pot vedea sensul pentru care se bat oamenii provocandu-si ceea ce ar putea fi mortal cu un complet strain si totul pentru compensatii financiare.  Din motivul asta nici nu am asteptat interesat, sau cel putin curios premiera acestui film.  Povestea obisnuita – doi frati ce se bat intr-o arena de arte martiale mixte – parea sa transforme filmul intr-unul generic cu batai.  Dar asa cum nu poti judeca o carte dupa coperta, tot asa nu trebuie sa judeci un film dupa descrierea realizata de studio.

Regizat de Gavin Connor (Miracle, Pride and Glory) si cu sprijinul a trei interpretari nemaipomenite, Warrior evita cliseele a majoritatii filmelor sport fiind si o drama miscatoare, avand si extraordinare scene de lupta (desi, sa fiu sincer am vazut si unele scene incredibil de realiste prin brutalitatea lor), regizorul si actorii lui dand o noua semnificatie filmelor de gen, transformandu-l intr-unul inspirational.

Brendan Conlon (Joel Edgerton) este un devotat si placut profesor de liceu ce face tot ce-i sta in putinta pentru a-si sustine familia.  El lupta din rasputeri sa-si plateasca ipoteca pentru ca sotia si cele doua fiice ale lui sa aiba un acoperis deasupra capului.  Din cauza acestor probleme financiare crescande este determinat ca pe langa profesorat sa faca si un ban in plus la un club.  Dar chiar si combinand si cele doua salarii nu e de ajuns siu amenintat de evacuare, Brendan se intoarce in arena pentru a incerca sa mai incaseze niste dolari.  El i-a promis sotiei lui (interpretata de Jennifer Morrison) ca nu va mai lupta niciodata, dar acum este nevoit sa o faca, aceasta fiind singura modalitate la care se poate gandi pentru a-si pastra casa.

Intre timp, in Pittsburgh, tatal instrainat al lui Brendan, Paddy (Nick Nolte) se intoarce acasa pentru a-l gasi pe celalalt fiu al sau, Tommy (Tom Hardy), asteptand pe treptele din fata casei.

Tommy nu l-a mai vazut pe tatal sau de cand era copil, mutandu-se de la tatal si fratele lui de la o varsta frageda pentru a locui cu mama.  Si-a petrecut cativa ani in Marina si desi pare ca nu are nici cel mai mic strop de dragoste in inima lui pentru abuzivul si alcoolicul lui tata, are nevoie de el sa-l antreneze.  Tommy este si el interesat sa intre in Arena pentru un motiv ce se descopera treptat pe parcursul filmului si se bazeaza pe fostul lui antrenor de wrestling, deasemenea si tata pentru a-l readuce in forma.

Paddy e in reabilitare si sutine ca s-a lasat de baut, totusi Tommy neputand avea incredere in tatal lui.  Sunt prea multi ani si prea mult sange varsat pentru ca Tommy sa-l poata ierta pe tatal lui.  Chiar si asa, nevoia lui de a invinge il obliga sa ignore dispretul pentru tatal lui, cel putin pe perioada antrenamentului.

Tommy nici pe fratele lui nu-l agreeaza prea mult, si lucru necunoscut de catre cei doi frati, ei se indreapta spre o ultima confruntare.  Dupa ce si-au invins oponentii in preliminarii, amandoi se califica pentru Sparta, cel din urma turneu in care ultimul om aflat in picioare va fi cu 5 milioane de dolari mai bogat.  Aici, Tommy si Brendan vor fi fortati sa se confrunte cu trecutul, daca exista sansa de a-si repara relatia vreodata.

In timp ce povestea in sine este o lucratura deosebita, distributia e cea care ridica filmul de la a fi doar placut, la unul nemaipomenit si emotional.  Tom Hardy, un actor a carui cariera este justificabil fructuoasa este extraordinar in postura de ranit emotional, luptator ce pare sa-si gaseasca pacea numai daca se dezlantuie fizic impotriva unui oponent in Arena.  Dandu-i viata lui Tommy, Hardy ne face sa credem ca este un animal fioros ce-si foloseste pumnii ca o modalitate de a-si vindeca ranile interioare.  Este o interpretare ce-i defineste cariera si una ce-l ridica pe Hardy in fruntea actorilor generatiei lui.  Desigur, e impresionant si intimidant fizic, dar in momentele mai tacute ale filmului ( in special in intalnirea de la restaurant cu Tommy si Paddy) este unde Hardy dezvaluie o adancime incredibila.  Spune mai multa printr-o privire la Nolte decat sunt capabili majoritatea actorilor sa transmita printr-un dialog intreg.

Joel Edgerton are rolul mai putin aflat in lumina reflectoarelor ca barbat familist ce este intr-adevar o persoana inimoasa, incercand sa dea tot ce poate in perioade extrem de dificile si hotaratoare.  Edgerton nu arata la fel de impunator fizic ca Hardy, totusi personajul lui fiind la fel de dur si dedicat scopului de a castiga, la fel ca cel al lui Hardy.  Momentele in care Hardy si Edgerton impart ecranul (fie in ring sau in situatii obisnuite) sunt intense, in care cei doi actori tin publiculk pe muchie de cutit caruia dintre ei sa-i tina partea.  Si, de fapt, asta-i unul din motivele pentru care Warrior functioneaza asa bine si se descurca asa bine evitand capcanele filmelor sport.  In timp ce actiunea se indreapta spre lupta finala, spre deosebire de filmele cu Rocky, Warrior are doi luptatori de sustinut si incurajat.

Una peste alta…

Daca e ceva negativ de spus despre film e ca trailerele au dat prea multa atentie scenelor de lupta, fara sa evidentieze cate lucruri se pot invata din Warrior.  Trailerele au vandut filmul prea ieftin si au defavorizat productia neoptand pentru latura emotionala la fel de mult cat au facut-o pentru actiune.

Sunt scene in Warrior care va vor taia respiratria (si/sau va vor face sa va luati niste servetele).  Fara sa lase goluri (s-au ocupat trailerele indeajuns de asta) filmul e la partea lui cea mai buna cand permite celor doi frati sa fie in punctul cel mai vulnerabil.  Ca si castigatorul Oscarului de anul trecut, The Fighter, Warrior foloseste un sport foarte fizic cu scopul de a readuce doi frati impreuna.  Dar in timp ce The Fighter s-a bazat pe o poveste adevarata si a trebuit sa urmeze o anumita cale spre un final predeterminat, Warrior este complet liber pentru a-si croi singur drumul spre maretia filmelor sport.  Este cel mai bun film cu arte martiale mixte facut vreodata si unul dintre filmele sport intr-adevar bune ale timpului nostru.  Dar este si o drama miscatoare a trei baieti (inclusiv Paddy) aflati in cautarea manturii.  Warrior este un MUST SEE chiar si de catre cei carora le displac filmele sport.