CinefilBlog

Archive for the ‘Aventuri’ Category

Poster Film

Lansat la începutul lui iunie acum doi ani, se spunea că este un prequel la Alien. Având în vedere că e regizat de Ridley Scott, ar putea fi destul de bun.

Acţiunea are loc pe Pământ, în 2058, într-un şantier arheologic din Africa scoţându-se la iveală artefacte extraterestre ce sugerează că oamenii au fost creaţi prin ingineria genetică avansată a unei rase de extraterestri. (space jockeys).

Aceşti „zei dumnezei” au transfigurat totodată şi Pământul pentru a-l face locuibil pentru creaţiile lor umane.

Printre descoperiri se numără şi coordonatele indicând locaţia, casa extraterestrilor creatori, spre “Paradis”. Peste câteva luni mai târziu, Weyland Corp lansează nava spaţială Prometheus pentru a stabili primul contact

Mission Database    

Câţiva ani mai târziu, Prometheus intră în sistemul solar Zeta Riticuli. Oamenii sunt salutaţi de creatorii lor, apoi transportaţi mai departe în spaţiu, spre o înfricoşătoare, şi totuşi fascinantă lume.

Ca răsplată ei împărtăseşc informaţii din incredibila lor tehnologie. Dar pentru un membru al echipajului Prometheus, asta nu este de ajuns.

Înşelându-i, el fură codul ce l-ar putea ajuta să atingă originnea puterii zeilor, ajungându-se astfel ca oamenii să aibă puteri egale cu aceştia. Extaterestrii cuceritori pot fi interesaţi  de ştiinţă, dar mai sunt şi cuceritori nemiloşi, distrugători de lumi, ce n-ar accepta sub nicio formă ca oamenii să le fie egali.

Ei dezlănţuie asupra fugarilor arma lor favorită, o creatură folosită pentru a “curăţa” lumile înainte de colonizare.

Dar ceva nu merge conform planului, iar oamenii reuşesc să întoarcă arma împotriva creatorilor lor. De aici, o întreagă aventură…

 

 

 

 

Dati-mi voie sa spun in prefata articolului ca dispretuiesc boxul si wrestlingul.  Evit sa ma uit la filmele noi cu arte martiale pentru ca nu pot vedea sensul pentru care se bat oamenii provocandu-si ceea ce ar putea fi mortal cu un complet strain si totul pentru compensatii financiare.  Din motivul asta nici nu am asteptat interesat, sau cel putin curios premiera acestui film.  Povestea obisnuita – doi frati ce se bat intr-o arena de arte martiale mixte – parea sa transforme filmul intr-unul generic cu batai.  Dar asa cum nu poti judeca o carte dupa coperta, tot asa nu trebuie sa judeci un film dupa descrierea realizata de studio.

 

Regizat de Gavin Connor (Miracle, Pride and Glory) si cu sprijinul a trei interpretari nemaipomenite, Warrior evita cliseele a majoritatii filmelor sport fiind si o drama miscatoare, avand si extraordinare scene de lupta (desi, sa fiu sincer am vazut si unele scene incredibil de realiste prin brutalitatea lor), regizorul si actorii lui dand o noua semnificatie filmelor de gen, transformandu-l intr-unul inspirational.

Brendan Conlon (Joel Edgerton) este un devotat si placut profesor de liceu ce face tot ce-i sta in putinta pentru a-si sustine familia.  El lupta din rasputeri sa-si plateasca ipoteca pentru ca sotia si cele doua fiice ale lui sa aiba un acoperis deasupra capului.  Din cauza acestor probleme financiare crescande este determinat ca pe langa profesorat sa faca si un ban in plus la un club.  Dar chiar si combinand si cele doua salarii nu e de ajuns siu amenintat de evacuare, Brendan se intoarce in arena pentru a incerca sa mai incaseze niste dolari.  El i-a promis sotiei lui (interpretata de Jennifer Morrison) ca nu va mai lupta niciodata, dar acum este nevoit sa o faca, aceasta fiind singura modalitate la care se poate gandi pentru a-si pastra casa.

 

Intre timp, in Pittsburgh, tatal instrainat al lui Brendan, Paddy (Nick Nolte) se intoarce acasa pentru a-l gasi pe celalalt fiu al sau, Tommy (Tom Hardy), asteptand pe treptele din fata casei.

     

Tommy nu l-a mai vazut pe tatal sau de cand era copil, mutandu-se de la tatal si fratele lui de la o varsta frageda pentru a locui cu mama.  Si-a petrecut cativa ani in Marina si desi pare ca nu are nici cel mai mic strop de dragoste in inima lui pentru abuzivul si alcoolicul lui tata, are nevoie de el sa-l antreneze.  Tommy este si el interesat sa intre in Arena pentru un motiv ce se descopera treptat pe parcursul filmului si se bazeaza pe fostul lui antrenor de wrestling, deasemenea si tata pentru a-l readuce in forma.

 

Paddy e in reabilitare si sutine ca s-a lasat de baut, totusi Tommy neputand avea incredere in tatal lui.  Sunt prea multi ani si prea mult sange varsat pentru ca Tommy sa-l poata ierta pe tatal lui.  Chiar si asa, nevoia lui de a invinge il obliga sa ignore dispretul pentru tatal lui, cel putin pe perioada antrenamentului.

Tommy nici pe fratele lui nu-l agreeaza prea mult, si lucru necunoscut de catre cei doi frati, ei se indreapta spre o ultima confruntare.  Dupa ce si-au invins oponentii in preliminarii, amandoi se califica pentru Sparta, cel din urma turneu in care ultimul om aflat in picioare va fi cu 5 milioane de dolari mai bogat.  Aici, Tommy si Brendan vor fi fortati sa se confrunte cu trecutul, daca exista sansa de a-si repara relatia vreodata.

 

In timp ce povestea in sine este o lucratura deosebita, distributia e cea care ridica filmul de la a fi doar placut, la unul nemaipomenit si emotional.  Tom Hardy, un actor a carui cariera este justificabil fructuoasa este extraordinar in postura de ranit emotional, luptator ce pare sa-si gaseasca pacea numai daca se dezlantuie fizic impotriva unui oponent in Arena.  Dandu-i viata lui Tommy, Hardy ne face sa credem ca este un animal fioros ce-si foloseste pumnii ca o modalitate de a-si vindeca ranile interioare.  Este o interpretare ce-i defineste cariera si una ce-l ridica pe Hardy in fruntea actorilor generatiei lui.  Desigur, e impresionant si intimidant fizic, dar in momentele mai tacute ale filmului ( in special in intalnirea de la restaurant cu Tommy si Paddy) este unde Hardy dezvaluie o adancime incredibila.  Spune mai multa printr-o privire la Nolte decat sunt capabili majoritatea actorilor sa transmita printr-un dialog intreg.

 

Joel Edgerton are rolul mai putin aflat in lumina reflectoarelor ca barbat familist ce este intr-adevar o persoana inimoasa, incercand sa dea tot ce poate in perioade extrem de dificile si hotaratoare.  Edgerton nu arata la fel de impunator fizic ca Hardy, totusi personajul lui fiind la fel de dur si dedicat scopului de a castiga, la fel ca cel al lui Hardy.  Momentele in care Hardy si Edgerton impart ecranul (fie in ring sau in situatii obisnuite) sunt intense, in care cei doi actori tin publiculk pe muchie de cutit caruia dintre ei sa-i tina partea.  Si, de fapt, asta-i unul din motivele pentru care Warrior functioneaza asa bine si se descurca asa bine evitand capcanele filmelor sport.  In timp ce actiunea se indreapta spre lupta finala, spre deosebire de filmele cu Rocky, Warrior are doi luptatori de sustinut si incurajat.

Una peste alta…

Daca e ceva negativ de spus despre film e ca trailerele au dat prea multa atentie scenelor de lupta, fara sa evidentieze cate lucruri se pot invata din Warrior.  Trailerele au vandut filmul prea ieftin si au defavorizat productia neoptand pentru latura emotionala la fel de mult cat au facut-o pentru actiune.

Sunt scene in Warrior care va vor taia respiratria (si/sau va vor face sa va luati niste servetele).  Fara sa lase goluri (s-au ocupat trailerele indeajuns de asta) filmul e la partea lui cea mai buna cand permite celor doi frati sa fie in punctul cel mai vulnerabil.  Ca si castigatorul Oscarului de anul trecut, The Fighter, Warrior foloseste un sport foarte fizic cu scopul de a readuce doi frati impreuna.  Dar in timp ce The Fighter s-a bazat pe o poveste adevarata si a trebuit sa urmeze o anumita cale spre un final predeterminat, Warrior este complet liber pentru a-si croi singur drumul spre maretia filmelor sport.  Este cel mai bun film cu arte martiale mixte facut vreodata si unul dintre filmele sport intr-adevar bune ale timpului nostru.  Dar este si o drama miscatoare a trei baieti (inclusiv Paddy) aflati in cautarea manturii.  Warrior este un MUST SEE chiar si de catre cei carora le displac filmele sport.

 

De la regizorul Emilio Estevez, cu interpretarea lui Martin Sheen vine o odisee moderna – insufletita calatorie a unui om marcat de o experienta personala ce porneste intr-o eoica drumetie montana crezand ca este complet pierdut, numai pentru a continua sa tot dea de alti oameni, parteneri de drum si de inspiratie, care-l va insoti pe toata durata drumului.

Acest film spiritual „la picior” trece prin alternante comice, aventuroase si „atingeri” la zona sentimentala urmarind sa devina un cadou surprinzator de la un fiu pentru tatal sau.

     

Thomas Avery este un doctor american ce se duce in Franta dupa moartea fiului sau, ucis in timpul unui furtuni in Pirinei in timp ce strabatea Camino de Santiago, in cadrul unei rute de pelerinaj catolic spre catedrala Santiago de Compostela in Galicia, Spania, cunoscuta si sub denimirea de Calea Sf. James.

Scopul initial al lui Tom este de a recupera corpul fiului sau. Totusi, intr-o combinatie de durere si omagiu pentru fiul sau, Tom decida sa strabata acelasi vechi si spiritual drum pe care fiul sau a murit.

     

In timp ce mergea pe Camino, Tom intalneste si alti oameni din intreaga lume, toti in cautarea sensului vietii lor, unul ceva mai maret. Dintre acestea se remarca in mod special trei : Joost (Yorick van Wageningen) este un barbat supraponderal din Amsterdam ce spune ca strabate drumul pentru a pierde din greutate pregatindu-se pentru nunta fratelui sau si pentru ca sotia lui sa-l doreasca din nou. El este un extrovertit bland si este primul ci i se va alatura lui Tom.

     

Sarah (Deborah Kara Unger) este o canadianca victima a unui sot abuziv ce spune ca e in pelerinaj pentru a renunta la fumat.  Jack (James Nesbitt) este un scriitor de ghiduri de calatorie de origine irlandeza care cand era tanar avea visul de a deveni un autor celebru, ceva de genul lui Yeats sau Joyce, dar n-a scris niciodata romanul la care visa. El este al patrulea si ultimul ce se va alatura grupului in cautare de inspiratie.

 

Pe masura ce pelerinii inainteaza, pelerinii se intalnesc si vorbesc ocazional si cu alti pelerini – doi francezi, un tanar italian si un preot in varsta de la New York, numit parintele Jack.

Ottway (Neeson) are o slujba neobisnuita. Spre deosebire de restul tovarasilor lui ce cauta sa sustraga cat mai mult petrol muncind cinci zile pe saptamana, zi si noapte timp de sase luni excavand tundra inghetata din Alaska, ocupatia lui reala este de vanator.  Vedeti voi, niste lupi masivi si obraznici continua sa se napusteasca asupra taberei.

Cu ochii lui agili si vicleni ia tinta in vizor si ii doboara unul cate unul. Asa se face ca atunci cand avionul ala se prabuseste si Ottway e la bord e un lucru nemaipomenit.

Acum, de cand cu Taken, Liam Neeson s-a metamorfozat intr-o varianta mai in varsta a lui Jason Stathman si la cei 59 de ani ai lui este chiar tare.  Se pune cu orice, oameni sau fiare.

Incercatul si micul grup de straini procopsiti unul cu altul sunt nevoiti sa lucreze impreuna daca vor sa aiba vreo sansa.

                                  

In film apar si alti actori cunoscuti: Dermot Mulroney (My Best’s Friend’s Wedding) are un mic rol interpretand un dur aproape de nerecunoscut prin toate costumatiile alea arctice.  Frank Gillo (Warrior) joaca rolul obisnuitului razvratit ce refuza sa joace dupa regulile lui Ottway. Si mai sunt si lupii care chiar sunt capabili sa bage frica in telespectator.

      

Si inca un lucru: lupii aia nu sunt toti infometati. Ottway si baietii s-au prabusit pe teritoriul lor, asa ca in momentul atacului nu e vorba de mancare. E vorba de transmiterea unui mesaj.

 

Retul povestii e cam previzibil, dar regizorul Joe Carnhan (The A Team) pastreaza actiunea incredibil de tensionanta.  Toti arata obositi, infometati si mai presus de toate speriati. Pe masura ce numarul celor din echipaj se imputineaza scenele devin catastrofale.

 

Cel care pastreaza centrul atentiei este Neeson. El chiar filozofeaza asupra situatiei omului impotriva naturii semanand cu un Jack London plin de furie. Putin cam prostut? Un pi, dar n-o sa-i spunem asta lui Neeson. Povestile de genul acesta incearca sa te tina la fel de izolat ca personajele. De aceea se folosesc intoarcerile in zilele insorite ale lui Ottway – mai respiri si usurat pentru o clipa!

Personajele zapacite... Regizor: Mike Thurmeier, Carlos Saldanha

Distributie: Ray Romano, Queen Latifah

Durata: 94 minute

Apar dinozaurii in Ice Age! In timp ce Manny si Ellie asteapta un bebe, Diego isi mai ascute o gheara de plictiseala, iar Scrat isi sacrifica in continuare viata pentru o ghinda, lenesul Sid fura oua dintr-un cuib de dinozaur! Miscarea inteleapta aduce in scena noi personaje, care, desi fioroase, sunt foarte haioase!

Lume, pazea! Noul Ice Age face ravagii zilele astea, toata suflarea cinefila asteapta cu nerabdare sa vada daca partea asta e mai tare decat celelalte! Va asiguram noi, aveti ce vedea, mai ales ca de data asta se trece la o noua etapa prin aparitia unor noii personaje: dinozaurii! Starurile animate cu care ne-am obisnuit deja sunt aceleasi, cu trasaturi fizice neschimbat… La fel au ramas si obiceiurile unora dintre ele; veveritoiul Scrat alearga in continuare neobosit si e in stare de sacrificiul suprem pentru aceeasi vesnica ghinda, si o cam ia razna cand isi gaseste iubirea vietii! Simpatica pereche de mamuti, Manny si Ellie, asteapta un bebe, lucru care-l face pe tatic un pic obsedat de asigurarea culcusului perfect pentru micutul care urmeaza sa vina pe lume.

Sid ramane la fel de lenes si lent cum il stiti, numai ca, de aceasta data, are planuri mari: el vrea sa isi intemeieze o familie! (probabil la fel de lenesa ca el!). Fioroasa felina Diego s-a saturat sa fie tratata ca o simpla pisicuta domestica si incearca sa o faca pe durul, dar fara prea mare succes… Ei bine, cam asta e situatia, toate bune si frumoase cu eroii nostri haiosi. Dintr-o data insa, ceva se intampla! De undeva, de nicaieri, apare o creatura foarte ciudata, nemaiintalnita. E mare, foarte mare, are labe imense, o coada lunga si, cel mai grav pentru restul lumii, cate doua randuri de dinti mai ascutiti decat orice gheara de a lui Diego! Mai apare unul! Si inca unul! Dinozaurii pun stapanire pe Ice Age! De la pestisorii apelor inghetate, pana la ghinda pretioasa a lui Scrat, absolut totul incremeneste de frica! Si ca sa fie totul „prefect”, netrebnicul Sid insuseste cateva oua… de… dinozaur, evident. Hm, asta da miscare neinspirata! Ce se va intampla ramane de vazut… Oricum, nu va speriati de povestea noastra, totul se petrece intr-o maniera foarte haioasa!

Sursa: Revista Bravo

Oare unde vor sa aterizeze? Regizor si scenarist: Bob Peterson

Voci: Cristopher Plummer, Edward Asner

Durata: 96 minute

Premiera in Romania: 12 iunie 2oo9

Carl (Christopher Plummer) este un pensionar septuagenar care decoleaza, asemenea eroinei din „Vrajitorul din Oz”, impreuna cu casa spre o lume de basm. De data aceasta, de vina este chiar proprietarul, care reuseste performanta cu ajutorul unor baloane multicolore. Tinta lui este sa scape de zgarie-norii care i-au inconjurat casuta, dar si sa se tina de promisiunea pe care i-a facut-o sotiei sale decedate, aceea de a explora lumea intreaga. Lucrurile se complica pentru ca, in momentul „decolarii”, pe prispa casei sale se afla un baietas buclucas cu care va trebui sa imparta aventurile.

De aceasta animatie extrem de reusita (la al carui dublaj insa trebuie sa fac o corectura, vocea batranului morocanos nu este a lui Johnny Raducanu, desi desigur ca ne-ar fi placut, ci a unui actor consacrat in domeniu si obisnuit cu copiii spectatori de la Teatrul „Ion Creanga” : Boris Petrof) au profitat pana si vanzatorii de masini, desi ar fi fost mai firesc sa o faca cei de la case, ca tot e la moda.

Un desen animat adorabil, povestea unui batranel sa mearga la azil, solutie care nu-i surade, drept care porneste la drum cu casa cu tot. Un 3D care nu trebuie ratat, intre altele si pentru ca este foarte frumos colorat. Nu lipsesc nici animalutele de tot felul, dintre cele mai ciudate si mai atasante (fireste nu chiar toate). Mai mult, filmul iti face pofta de o plimbare cu dirijabilul.

Desenul animat cu casa zburatoare care fuge de amenintarea interprinzatorilor constructori de zgarie nori te face sa te gandesti ca poate asa ar fi trebuit sa procedeze si Biserica Armeneasca din Bucuresti, ca sa scape de colosul in flacari, pe care nu l-a vrut ca vecin. Relatia dintre batranelul morocanos si copilasul mult prea saritor este una de urmarit cu atentie.

Star Trek

Regia: J.J. Abrams

Distributie- Zachary Quinto, Simon Pegg, Chris Pine

Durata: 126 minute

Nemilosul romulan Nero ataca nava U.S.S. Kelvin! Kirk si Spock, noii absolventi ai Academiei, primesc misiunea de-al recupera pe ostaticul luat de Nero si pleaca in cautarea lui cu aliatii pe care ii au la bordul navei-mama Enterprise ! Pentru a duce la bun sfarsit misiunea, ei vor calatori pana pe planeta Vulcan, si chiar in tim ! Vom reusi oare ?

Ei bine, motive de fericire si extaz maxim pentru (probabil) miile de fani ai filmelor S.F. : Un nou episod Star Trek e gata ! Acest Tanar si Nelinistit al S.F.-urilor, taticul filmelor de gen, care a inspirat inca din anii ’80 multe alte pelicule, revine in forta cu efecte speciale si scenariu mai interesant ca niciodata, dar nimic nu e de mirare cand totul se produce in Anerica, nu ? Apar in toata schema si noi eroi, ca sa nu se plictiseasca lumea de Picard care mie mi se pare cel mai potrivit. Cred ca schimbarea asta nu a fost prea inspirata… Iata despre ce e vorba in acest nou episod ! Nero (Eric Bana) este nemilosul si infioratorul romulan care nu se mai plictiseste de atacat nave spatiale. Cand ataca cu succes nava U.S.S. Kelvin, el si armata lui reusesc sa faca ravagii si sa ia mai multi prizioneri !

Norocosii desemnati sa rezolve acest caz sunt nimeni altii decat boboceii absolventi ai Academiei, tinereii Kirk (Chris Pine) si Spock (Zachary Quinto) ! Ei trebuie sa faca echipa puternica si sa-l recupereze peu nul dintre ostaticii luati de necrutatorul Nero ! Lucru cam dificil, romulanul nu s-a nascut ieri pe navele spatiale, fiind un adevarat pirat al Galaxiilor ! Ajunsi pe celebra si batrana Enterprise, Spock si Kirk vor colabora cu vietatile prietenoase McCoy, Uhura, Scotty, Lt. Hickard Sulu si Chekov, cunoscatoare in amanunt ale functionarii navetei. Asteptati-va la aceleasi urechiuse lunguiete, bretoane scurte gen castron, uniforme in stilul clasic… mare lucru nu s-a schimbat, da rasta este farmecul Star Trek !

Urmeaza cateva palnuri de bataie pentru ca Nero trebuie infrant cu orice chip ! Pentru asta, se recurge la o premiera in film : calatoria in timp ! Spock va fi cel care va trebui sa faca interesanta, dar si infricosatoarea excursie in timp, pentru a se intalni chiar cu varianta sa imbatranita (interpretata de Leonard Nemoy) ! Aventurile continua, misiunea ii duce pe eroii nostri la bordul Enterprise pana pe planeta Vulcan, unde totul e necunoscut si, deci, plin de pericole… Care va fi deznodamantul de data asta ? Vor reusi Spock si Kirk sa-i vina de hac lui Nero ? Il vor elibera ei pe ostatic ? DEscoperiti voi !

Sursa : Revista Bravo