CinefilBlog

Archive for Septembrie 2009

Unul din postere... Regizor: Radu Gabrea

Distributie: Florin Piersic Jr., Claudiu Bleont, Marcel Iures

Durata: 96 minute

In anul 1941, Curzio Malaparte, corespondent de razboi al Italiei fasciste, a strabatut Romania antonesciana pentru a ajunge pe frontul din Est. Cartea de memorii scrisa dupa razboi, „Kaput”, este ecranizata partial de Radu Gabrea in „Calatoria lui Gruber”, un film corect, despre momente deloc comfortabile din istoria nationala (pogromul de la Iasi). Corectitudinea lui Gabrea este binevenita in peisajul cinematografic autohton actual, „Calatoria lui Gruber” este un film care reuseste sa isi depaseasca inteligent si limitarile bugetare are actori manevrati in roluri deloc usoare si, fara a minimaliza gravitatea evenimentelor de la Iasi, evita balacirea in mlastini lacrimogene care caracterizeaza foarte mare parte din filmele cu Holocaust. Jucat de juniorul Piersic, italianul Malaparte pastreaza si eleganta si lehamitatea actorului.

Gabrea foloseste protagonistul naucit de o alergie ca pretext pentru observatii discrete (poate chiar prea discrete pentru cinema-ul nostru specializat in lucruri evidente) despre tara si compatriotii nostri de peste timp. Gruber din titlu, alergolog renumit, are nesansa de a fi evreu si cautarile lui Malaparte prin Iasi-ul din a doua zi dupa pogrom se izbesc de mentalitatea, atitudinea si varii hachite ale mentalului nostru national. Rezulta o mixtura de absurd, tragic si meschin, cu personajele care trec de la o fanfaronada la slugarnicie intr-o clipita (Malaparte este trimis special si unul dintre jurnalistii favoriti a lui Mussolini) prin care Gabrea isi urmeaza protagonistul spre trenurile mortii, ambasada Italiei si curtea proaspat spalata de sange a politiei.

Anunțuri

Poster al filmului Regizor si scenarist: Quentin Tarantino

Distributie: Bradd Pitt, B.J. Novak, Janna Pallaske, Michael Baccall

Durata: 153 minute

Venit din partea lui Quentin Tarantino, cel mai cool regizor al deceniului, un film istoric de razboi si guerilla parea un pariu riscant. Rezultatul este, insa, peste cele mai optimiste asteptari: plin de suspans si umor, pe alocuri elegant, in egala masura stilat si cool, cu mitralieri, scalpari si comploturi anti-hitleriste. Ticalosii din titlu sunt un grup de guerilla de evrei americani trimisi in Franta ocupata de nazisti pentru a lichida cat mai multi dintre acestia. Misiunea si-o indeplinesc cu succes si, sub conducerea mucalitului Aldo Raine (Bradd Pitt), nazistii sunt scalpati, torturati si lichidati cu bata de baseball. In acelasi timp, in Paris, singura supravietuitoare dintr-o familie de evrei Shossana (Melanie Laurent, pur si simplu impecabila in rol) conduce, sub o identitate falsa, un cinema. Si devine obiectul dorintelor unui june erou nazist. Despre ale carui fapte de vitejie propaganda nazista tocmai ce a facut un film. La a carui premiera va veni insusi Furher-ul. Cele ce urmeaza nu sunt deloc lesne de ghicit, pentru ca in ciuda unei atentii maniacale la reconstructia de epoca (costume, accesorii, detalii, decoruri), Tarantino ofera o viziune foarte fresh si iconocalsta asupra istoriei celui de-al Doilea Razboi Mondial. Manevrat cu o abilitate divina, suspansul inglobeaza roluri remarcabile (Christoph Waltz este inegalabil in rolul vanatorului de evrei sarmant, malefic si caricatural, de unde si premiul de interpretare de la Cannes, Diane Kruger remarcabila in rol de spioana), schimburile de replici sunt antologice si prin film vibreaza trimiteri cinematografice spre filme de razboi ale deceniilor trecute. Un film antologic, distractiv, cu suspans veritabil si doze sanatoase de tupeu.

„Ticalosi fara glorie” reinventeaza istoria

Dupa primul weekend de la lansarea internationala, pelicula realizata de Quentin Tarantino a avut cele mai bune incasari din intreaga cariera a regizorului.

Potrivit unui zvon, care a devenit deja o legenda marca Hollywood, Bradd Pitt nu-si mai aduce aminte ca a acceptat sa joace rolul principal in acest film, cel al locotenentului Aldo Raine. Invoirea verbala ar fi avut loc, se pare, dupa o noapte de pomina, in care Tarantino si Pitt au golit cinci sticle de vin si au consumat marijuana.

„Ticalosi fara glorie” („Inglourious Basterds”) este o imbinare ciudata de western si film de razboi, presarat cu aluzii si parodii la filme casice, asa cum i-a obisnuit Tarantino, un mare cinefil, pe fanii sai fideli. Actiunea are loc in timpul celui de-al Doilea Rzboi Mondial, in Franta ocupata de nazisti. Locotenentul Aldo Raine conduce un grup de soldati evrei, numiti „”The Basterds” (ticalosii), care au un singur scop: razbunarea impotriva nazistilor. Ei o „adopta” pe actrita si agenta sub acoperire de origine germana Bridget von Hammersmark (interpretata de Diane Kruger) intr-o misiune al carui scop este lichidarea liderilor celui de-al treilea Reich. Ceea ce se intampla dupa este reinventare plina de creativitate a celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Nazistul, cel mai bun actor

Filmul care are in engleza un titlu in engleza scris gresit intentionat („inglorious bastards” este forma corecta), a putut fi vizionat pentru prima oara la Festivalul de la Cannes de anul acesta. Criticii si juriul l-au laudat  pe actorul german Crishtoph Waltz, interpretul colonelului nazist Hans Landa, si i-au dat si premiul pentru Cel mai bun actor.

In pelicula mai joaca Eli Roth (regizorul filmului „Hostel”) si Mike Myers, iar narator este Samuel L. Jackson, un mai vechi colaborator al lui Tarantino.

Ziarul Adevarul

Vrei sa te insori cu mine Regizor: Anne Fletcher

Distributie: Sandra Bullock, Ryan Reynolds, Mary Steenburgen, Betty White, Oscar Nunez

Durata: 107 minute

Daca te iei dupa titlu (de fapt, varianta in limba romana, Vrei sa te insori cu mine?) s-ar zice ca e vorba despre o comedioara prafuita, de tipul acelora ce se produceau la kilogram prin anii ’50 – ’60 si pe care le descoperi, din cand in cand, ratacite pe vreun post TV.

Daca te iei dupa trailerul meserias facut, s-ar zice ca e comedia mult asteptata: capete de afis, situatii comice explozive si/sau picante, peisaje monden-exotice, replici savuroase. Daca vezi filmul intr-o sala de cinema cu aer conditionat (cand afara e canicula) si esti (cu mintea) in vacanta, atunci poti zice ca ti-ai gasit filmul potrivit.

Caci asta si e „The Proposal”- o comedie de vara! De fapt, asa a fost si lansat la 19 iunie in SUA (cu un succes de box office impresionant – 33.626.598 dolari incasati in doar primul weekend!). Asadar, nimic care sa streseze, totul ca sa binedispuna! Incepand de la poveste care, departe de a fi originala, prezinta o variatiune pe eterna tema a nebanuitelor cai si jocuri ale dragostei. Ea e un important editor de carte din New York si o sefa foarte dura. El, asistentul ei, e un baiat destoinic si dornic sa-si faca o cariera in domeniu. Pana aici nimic grav si ingrijorator, chiar daca Sandra Bullock – „sefa cea odioasa”, – „vrajitoarea calare pe matura” – arunca priviri cumplite a la Cruela de Vil. Stim cu totii (ca doar ii cunoastem filmografia!) ca ea a fost si va ramane intotdeauna o fata cu inima de aur. Iar el, Ryan Reynolds, are o figura simpatica a la Jack Lemmon si e un actor din ce in ce mai curtat de Hollywood, asa ca acestea fiind datele problemei, e musai sa se puna de o idila – ca doar am mai vazut filme! E evident ca si scenaristul Pete Chiarelli a mai vazut filme si chiar a citit si piese de teatru, asa ca dupa aceasta introducere gen „Diavolul se imbraca de la Prada”, urmeaza o varianta hollywoodiana, petrecuta in Alaska si filmata la nord de Boston, a shakespearianei Imblanziri a Scorpiei, „Femeia indaratnica”. Cum se ajunge aici?! Pai, ea e de fapt canadianca si, intrucat a eludat o viza de lucru, risca sa fie deportata1 El e holtei, asa ca intrebarea din titlul romanesc decurge firesc, caci numai asa, maritata cu un american get-beget, scapa sa nu fie returnata in Canada. Si pentru ca e vara si cald, actiunea filmului se muta in Alaska, la Sitka, unde exista: o bunica ce tocmai isi serbeaza cei 90 de ani si danseazape ritmuri indigene, o afacere de familie prospera, o iubita din copilarie, un catel rapit de vulturi, un pled cu puteri fertilizatoare, o rochie de mireasa veche de o juma’ de secol, un localnic cu multiple meserii, inclusiv cea de dansator de striptease. Si, ca bonus, o Sandra Bullock (44 de ani) goala(!) si care arata foarte bine. De altfel, actritei i-a placut atat de mult personajul („Personajul lui Marharet a fost construit asa cum se construiesc de obicei personajele masculine, care sunt in general cele mai suculente. Sefii au voie sa fie complicati, neatragatori, ursuzi, dificili si amuzanti. Personajele feminine nu apar de obicei descrise asa”, arata Bullock), incat s-a implicat in film nu doar ca interpreta, ci si ca producator executiv. In ceea ce o priveste pe regizoarea Anne Fletcher, ea baleteza abil pe aceasta partitura (ca doar e de meserie-coregraf). In orice caz se descurca mult mai bine cu toate aceste personaje decat cu „Cele 27 de rochii/27 Dresses, filmul ei precedent. Nu mai are rost sa va spunem ca filmul e cu happy-end, chiar daca in peisaj apare si un intransigent ofiter al Biroului de Imigrare. Ceea ce vrem totusi sa va mai spunem e ca tandemul Sandra Bullock – Ryan Reynoldsfunctioneaza bine, ca sunt in film cateva replici si situatii savuroase si ca aceasta comedie care, evident, a fost facuta cu placere si relaxare, chiar reuseste sa te binedispuna. Ceea ce nu e putin lucru.

Viorica Bucur – Romania Libera.