CinefilBlog

Posts Tagged ‘Carte

Cartea lui Kathryn Stockett, The Help este frumos scrisa si plina de inteles cu privire la rasismul din anii 1960, concentrandu-se pe un mic orasel din Mississippi si imbogatit cu personaje fascinante.  Cel care aduce romanul lui Stockett pe marele ecran este scenaristul/regizorul Tate Taylor, un prieten vechi al autorului si cineva care cunoaste zona geografica in care intim se desfasoara povestea.  Cunostintele lui Taylor despre Sud si intensa sa daruire credincioasa in a realiza un film demn de cartea lui Stockett se arata prin fiecare scena a acestei drame impresionante in care distributia stie ce are de facut.

The Help este genul de film scurt cu care sunteti obisnuiti in August ce vine dupa o vara plina de filme cu efecte dezamagitoare, este o gura de aer proaspat. Ideea greoaie si subiectul provocator n-ar trebui sa opreasca publicul adult sa-l vada, desi problemele dezbatute aici ar putea alunga cativa spectatori.  Eu sugerez ca prejudecatile sa fie lasate de-o parte ca filmul sa-si puna magia in miscare.

 

Actiunea cartii are loc in Jackson, Mississippi (filmul fiind turnat in Greenwood, Mississippi) si o urmareste pe Skeeter (Emma Stone), o recenta absolventa a facultatii Ole Miss cu ambitii de a deveni scriitor.  Un editor puternic din New York sugereaza sa-si concentreze eforturile asupra unui subiect nou si proaspat – si ceva care merita atentie – Skeeter gasindu-si rapid tema necesara.

Intorcandu-se in Jackson, Skeeter se reintalneste cu prietenii ei de o viata, realizand ca vederile lor rasiste au devenit de necontrolat.  Skeeter incearca sa ramana prietena cu aceste femei care-si petrec zilele jucand bridge si barfind, dar Skeeter cauta sa se imprieteneasca mai degraba cu servitoarele lor de culoare.  Aceste femei ignorate si lipsite de voce au crescut copiii stapanelor lor albe de decenii numai pentru a vedea ca acei copii care acum au crecut le trateaza cu acelasi dispret.  Skeeter stie ca e o poveste aici, dar asternand pe hartie cu legile lui Jim Crow in floare cu privire la orice interactiune dintre negri si albi ar putea insemna rusine publica sau chair inchisoare.

In ciuda riscului, Aibileen (Viola Davis) accepta sa contribuie cu povestea ei la cartea lui Skeeter.  Numai povestea lui Aibileen singura ar putea umple capitole, totusi editorul din Ney York vrea participarea mai multor servitoare pentru a considera cartea buna de tipar.  La incurajarile lui Aibileen, Minny (Octavia Spencer) se alatura proiectului secret, urmata cu timpul si de alte servitoare aflate in serviciul prietenilor lui Skeeter  sau familiilor asociate.       Pe masura ce-si dezvaluiesc povestile , cartea lui Skeeter devine mai mult decat un proiect jurnalistic transformandu-se intr-o experienta cruciala, schimbatoare a existentei pentru toate femeile ce-si scot vietile la inaintare pentru a fi auzite.

Scenaristul/regizorul Tate Taylor a adunat un incredibil grup de femei pentru distributie, fiecare personaj fiind adus la viata prin interpretari ce-ti taie respiratia.  Condus de Emma Stone care nu mai impartaseste regimul grupului, The Help scoate la iveala unele dintre cele mai bune interpretari feminine din 2011.  Stone a fost aleasa perfect in rolul lui Skeeter , intr-un rol dificil, o intindere a interpretarilor ei din trecut.  Cunoscuta in general pentru comedii, Stone demonstreaza vulnerabilitatea si puterea personajului, Skeeter devenind unul asa interesant si performanta ei dovedita arata de ce e mereu racolata de producatori.

 

Nominalizata la Oscar, Viola Davis este exact ca Aibileen a cartii, ea interpretand rolul unei femei ce si-a pierdut singurul fiu intr-un accident teribil, dar refuza sa se dea batuta.  Minny a Octaviei Spencer da un impuls filmului, fiind la fel de capricioasa ca personajul descris de Stockett in carte.

Bryce Dallas Howard este delicioasa Hilly Holbrook, conducatoarea grupului plina de ura al carui scop in viata este de a se asigura ca negrii si albii nu folosesc niciodata aceasi toaleta.  Hilly a lui Howard are un zambet mascat si o limba plina de venin ce imprastie otrava.  Howard convinge publicul sa urasca viata sociala razbunatoare.  La fel de talentata este si Jessica Chastain in rolul Celiei Foote, o fata saraca ce se marita bine si este ostracizata de grupul lui Hilly.  In carte, stilul Marylin Monroe al Celiei este evidentiat de inima blanda si sanii mari.  Chastain, care nu arata deloc ca Celia a lui Stockett in viata reala este in schimb extrem de convingatoare cu acest personaj complicat pe ecran.

Una peste alta…

The Help ar fi putut fi transpus altfel pe ecran decat cum a ales Taylor sa transpuna povestea, atentia putand fi indreptata mai mult spre Aibileen decat spre Skeeter, si alegerea lui sa domoleasca scenele deranjante ale demonstratiilor de rasism facand filmul mai putin dur decat Stockett deasemenea este indoielnica.  Din punctul asta devedere, cei care au citit cartea sunt un pic dezamagiti.  totusi ce au realizat Taylor si distributia nu trebuie ignorat, inteleapta crestere a personajelor, una dintre cele mai credincioase adaptari ale unui roman din ultimul deceniu.

Da, parti au trebuit a fi ignorate – asa se intampla in orice adaptare – si alte povestioare se trec cu vederea sau sunt limitate la obiect.  Mai multe informatii despre relatia romantica dintre Skeeter si Stuart ar fi putut ajuta la dezvoltarea trecutului lui Skeeter, dar ar fi insemnat si lungirea perioadei de vizionare.  Si la cele 137 de minute, The Help deja intinde coarda.

Scenele si costumele sunt de clasa I, accentul si manierele sunt conforme cu zona si perioda, si machiajul impreuna cu parul plin de hairspray ne reamintesc de ce intrebuintarea modei de atunci nu e neaparat un lucru bun.  Urmarind filmul e ca si cum te-ai intoarce in timp, in 1960.  Fiecare element al filmului tipa a autenticitate, de la petrecerile cu bridge ale bogatasilor, pana la saracele case ale servitoarelor.

Sezon 2, Episod 12

Erica e in conflict cu decizia ei de a-si porni propria editura cu colega ei de suferinta, deasemenea concediata de la River Rock, Julianne, prima lor carte fiind manuscrisul lui Seth Newman despre evadarea lui dintr-un cult la care familia lui inca nu a renuntat.

Desi afacerea a fost ideea Ericai, Julianne este la fel de entuziasmata de proiect.  Totusi, Ethan vrea ca Erica sa fie mai precauta in aceasta incercare de a-si constru o cariera.

Pe de alta parte, Dr. Tom o testeaza pe Erica sa-si urmeze instinctele.

Incapabila sa treaca testul, Dr. Tom o trimite pe Erica inapoi la festivitatea de absolvire a liceului, cand Erica trimite un e-mail ¨ colorat ¨ genialei, dar dificilei profesoare, Dr. Audrey Hogan, sefa departamentului.

Erica jura sa nu trimita e-mailul si a doua oara pentru ca are impresia ca Dr. Hogan o uraste si fara el chiar.

Erica va invata in cele din urma o noua lectie…

Sezon 2, Episod 5

Viata Ericai pare a fi ingradita de reguli si conventii, in loc de concentrare pentru ceea ce ar putea fi adanc in inima ei.  Ethan abia s-a mutat, dar tot se simte amenintat de relatia Ericai cu Kai.

Erica, racolandu-l pe Ethan trebuie sa iasa in cercetare pentru cartea ei despre sex, la un club unde multe reguli sociale sunt incalcate.

Pentru a-i putea permite sa vada cum ar fi viata fara aceste conventii, Dr. Tom ii reda intreaga zi pentru ca de aceasta data sa faca ce vrea ea.  Singurul lucru ce va mai ramane dupa aceasta zi este amintirea ei.

Asa ca ea se dezlantuie si-si petrece majoritatea zi cu singura persoana care o poate intelege, Kai.

Erica va afla ca desi nimic din aceasta zi un e real, se simte astfel, binele si raul… si ca va sti ce cred cu adevarat si ce gandesc ceilalti dupa ce ziua se va sfarsi.

Sezon 2, Episod 4

Erica decide ca e timpul sa-si asume riscuri si sa un stea deoparte intrebandu-se cate ar fi putut realiza daca s-ar fi implicat.

Testand limítele sexuale cu Ethan ar fi unul dintre ele, dar riscul cel mai mare este acela de a scrie cartea despre sex il loc de a o edita, oportunitate oferita de Julianne.

Daca acepta, asta inseamna ca trebuie sa renunte la slujba ei stabila de editor.

Aceasta idee ii aduce aminte de o alta facuta in trecut imendiat dupa obtinerea licentei, cande a si Jenny s-au dus in Taipei in vacanta de vara pentru a preda engleza, dar odata ajunse acolo se pun pe petrecut.

Erica a dat bir cu fugitii in ultimul moment, lucru pe care-l regreta pana-n prezent, vara aceea dovedindu-se un total esec, Erica sfarsind la o plictisitoare slujba de la guvern.

Cand Dr. Tom o trimite pe Erica inapoi in Taipei, Erica descopera ca asumarea riscurilor are si o parte incomoda si suisuri si coborasuri…

Sezon 2, Episod 1

Pentru ca Erica un si-a respectat promisiunea de a un incerca sa-si salveze fratele de la moarte, Dr. Tom renunta la a-i fi in continuare terapeut.   El refuza sa o vada.

In schimb, Erica refuza sa-si continue sedintele cu noul ei terapeut, Dr. Naadiah.  Erica incepe sa se intrebe daca mai are nevoie de terapie.

Este intr-o relatie iubitoare si infloritoare cu Ethan, a primit sarcina de a se ocupa de editarea celei mai asteptate carti a editurii (spre invidia lui Brent), si relatia cu familia ei e mai buna ca niciodata.

Dar Erica va afla curand ca exista un pret ce trebuie platit pentru a renunta.  Acesta este de a ajuta un alt suflet ratacit.  Suntem in anul 1998, locul este un bar in stilul Coyote Ugly.  Unul din clientii ei este un individ numit Tom Wexler pe care Erica il cunoaste, dar avnad un nume putin diferit.

Inainte ca Erica sa-l poata ajuta, ea trebuie sa inteleaga cum a devenit omul pe care il cunoaste, barbatul care este.

Dar ceea ce vede amestecandu-se in viata lui Tom Wexler il poate determina pe acesta sa rupa tacerea autoimpusa.

Se pare ca Liam Neeson a fost atat de acaparat de actiunea din Taken incat a vrut mai multa si Unknown i-a oferit sansa de a arata ca si la cei 58 de ani ai sai (59 in prezent) este perfect capabil sa fie capul unui thriller cu greutate si plin de actiune.

Trailerele ii fac deserviciul de a-l arata ca si cum ar fi Taken 2, dar in vreme ce Unknown este de departe cel mai bun film al lui Neeson, este in acelasi timp si o vasta imbunatatire a popularului Taken.

 

Este evident ca Oliver Butcher si Stephen Cornwell (adaptand cartea lui Didier Van Cauwelaert) si regizorul Jaume Collet-Serra tanjeau sa se indrepte catre stilul Hitchcockian cu Unknown – si au reusit – in perioade scurte sa evoce personalitatea cinematografica a maestrului.  Cand Unknown isi atinge punctul culminant este o convingatoare expunere a povestii unui om disperat in cautarea adevarului.  La punctul cel mai josnic este o incurcatura confuza si prea complicat.  Din fericire, partile slabe ale filmului sunt ignorate datorita unor scene spectaculoase de actiune si performanta lui Neeson.

 

Dr. Martin Harris (Neeson) si sotia lui, Elizabeth (January Jones) sosesc la Berlin pentru o conferinta biotech la care Dr. Harris trebuie sa tina un discurs.  Indreptandu-se spre luxosul lor hotel cu un taxi, Martin descopera ca si-a uitat servieta la aeroport.  Panicat, el ia alt taxi si se intoarce pentru a-si recupera servieta ce contine cercetarile lui si bani pentru calatorie, impreuna cu portofelul si pasaportul.

Cursa din al doilea taxi se termina cu un teribil accident, masina zburandu-i peste un pod si prabusindu-se intr-un rau.  Soferita Gina (Diane Kruger) reuseste sa-l scoata din taxiul ce se duce la fund si-l duce la mal. Ajunsi aici, intervine ambulanta iar Gina pleaca.  Martin isi revine dupa patru zile mai tarziu in Berlin cu o memorie incetosata si fara acte de identitate.  Isi stie numele si este imendiat alarmat ca sotia lui nu se afla langa el.

Incalcand regulile doctorului sau, Martin se grabeste inapoi la hotel pentru a-si gasi nevasta. Administratorii hotelului sunt nedumeriti daca sa il lase sau nu sa intre, dar insista ca sotia lui ii va putea confirma identitatea.  E un soc total nu numai cand Liz nu il recunoaste , dar si cand un alt barbat pretinde ca e Dr. Harris (Aidan Quinn).  Liz intareste afirmatiile celui de al doilea Harris ceea ce il determina pe in continuare confuzul Dr. Martin Harris sa creada ca Liz e tinuta ostatica si obligata sa raspunda intr-o maniera asa bizara, sau ca sufera de vreun tip de amnezie.

Martin e in cautare de raspunsuri apeland la ajutorul unui fos ofiter, acum detectiv particular (Bruno Ganz) si la al extrem de ezitantei Gina ce are si ea problemele ei si chiar nu-si doreste orice atentie inutila.

 

Una peste alta…

Regizorul Jaume Collet-Serra (Orphan) ridica efectiv nivelul de tensiune de-a lungul filmului oferind incetisor indicii publicului. si trebuie sa recunosc, n-am ghicit finalul reinprospatat  si neobisnuit.  Sunt tot felul de incurcaturi si incrucisari ce te fac sa-ti dai tot timpul cu ghicitul.  Din pacate, respectivul raspuns la intrebarea doctorului MArtin nu este la fel de satisfacator ca actiunea ce duce la marea descoperire.

Unknown ia cateva intoarceri neinspirate catre final, dar pentru ca Neeson este atat de convingator in postura de amnezic disperat in cautarea adevarului, poti ignora cateva din golurile ilogice de pe parcurs.  Adaugati punerea in scena a regizorului Jaume Collet-Serra (inclusiv una din cele mai bune urmariri rutiere din ultimii ani) a cateva scene brutale de lupta si zona filmarilor din Berlin cu aceea atmosfera speciala si veti obtine un film cu adevarat intrigant.

Coraline Jones (Dakota Fanning) este o fetita in varsta de 11 ani ce se muta intr-un nou apartament impreuna cu parintii ei, mama cu capul in nori (Teri Hatcher) si tatal (John Hodgman).

Parintii ei sunt ocupati scriind carti de ngradinarit si nu au prea mult timp sa vorbeasca sau sa-i acoorde prea multa atentie lui Coraline, asa ca ea se dedica sa explore imprejurimile.  Merge in padure si se imprieteneste cu un pusti numit Wybie (Robert Bailey Jr.) si explora camerele din noua ei casa, descoperind o mica usa incuiata practic ascunsa vederii.

Coraline fiind un copil curios intra pe usa si strabate un tunel ce o duce la o casa ce arata ciudat de asemanator cu a ei.  Exista chiar si o mama – cunoscuta ca Cealalta Mama, si un tata numit Celalalt Tata – ce locuiesc in aceasta lume si arata exact ca parintii fetei, dar cu o difereneta majora : Cealalta Mama si Celalalt Tata au nasturi in loc de ochi.

Aceste cercuri mari si negre nu arata nimic din ce ar putea gandi Celalalt Tata si Cealalta Mama, dar cuvintele si actiunile lor indica faptul ca o iubesc pe Coraline.  Cealalta Mama si Celalalt Tata o vor pe Coraline in lumea lor, unde promit sa reverse dragoste si atentie asupra lui Coraline, in moduri in care parintii ei nu s-au sinchisit.

     

La inceput Coraline este absolut captivata de acesti oameni ciudati cu nasturi in loc de ochi care o hranesc cu mancaruri delicioase si o asculta cu adevarat, lucru pe care parintii ei nu l-au mai facut de ceva vreme.  Dar pe masura ce petrece mai mult timp in cealalta lume, Coraline vede raul din spatele ochilor negre si zambetelor false.

Dupa ce am vazut filmul primul meu gand a fost : ¨ N-am nici cea mai vaga idee cine e publicul tinta pentru asta¨ .  Dar stiu totusi cui ii va placea Coraline.  Mie mi-a placut si cred ca o sa le placa si celor care se bucura la vederea animatiei Stop Motion.

Problema e ca primele 30 de minute sunt pentru publicul tanar, in timp ce ultima ora este in mod sigur indreptata catre publicul mai matur.  Dar asta nu inseamna ca cei tineri nu ar avea ce vedea in aceasta incredibil de detaliata si imaginara lume a pasajelor secrete ademenindu-te catre niste parinti rai si malefici.  Coraline ar putea inspira cateva cosmaruri implicand creaturi cu ochi de nasture si fantome ale copiilor prinsi in aceasta lume, asa ca e o decizie grea pentru parinti daca sa lase pe cineva mai tanar de 13 ani sa vada acest film.        Eu spun ca e minunat si fascinant din punct de vedere vizual cu vibranta lui paleta de culori deruland animatia la cel mai inalt nivel.  De fapt, efectul secventelor 3D in care Coraline se taraste prin tunelul dintre cele doua lumi, chiar m-a ametit.  Normal, asta nu e un indemn pentru bunul mers al vanzarilor, dar arata cat de real mi s-a parut tunelul la momentul vizonarii.

     

Cartea lui Neil Gaiman a fost o incurcata poveste a unei tinere fete ce cutreiera printr-o lume ciudata locuita de alte versiuni ale mamei si tatalui ei. Cartea a fost infricosatoare, dar scenaristul/regizorul Selick o face chiar mai infricosatoare adaugand un ton si mai sumbru si secretos temei in cauza.