CinefilBlog

Arthur (2011)

Posted on: 25 Mai 2012

Avem nevoie de un remake al lui ¨Arthur¨, filmul nominalizat la Oscar din 1981, care i-a adus lui Sir John G. singurul sau premiu al Academiei si i-a cimentat reputatia de stralucit actor de comedie lui Dudley Moore?

Nu, sincer nu.  Dar cum Hollywoodului ii place sa sape in trecut pentru potentiale idei banoase ne-am procopsit cu o versiune din 2011 a lui Arthur cu Russell Brand (Get Him To The Greek) in locul lui Dudley Moore si Helen Mirren preluand rolul de ingrijitor al lui Arthur de la John Gielgud.

Doar cuvantul ¨ remake ¨ este suficient pentru a-i dezamagii pe unii, si angajarea unui comediant britanic ce n-a prins prea mult la publicul american greaua incarcatura de a juca rolul unui hedonistic si alcoolic bilionar playboy, iar sansele de succes ar cam scartai.  Adaugati un regizor debutant, Jason Winer la amestecatura, si sansele alea mai primesc o lovitura.  Si, desigur, faptul ca ideea filmului se centreaza pe un om care-si poate cumpara orice isi doreste, ce se indestuleaza cu placere si bautura in aceste grele vremuri economice este deasemenea o miscare cam neinspirata.

Povestea ramane aproape la fel, cu Brand interpretandu-l pe Arthur Bach, singurul mostenitor al unei averi imense, ce a fost crescut de dadaca (Mirren) si e detasat de mama lui, preocupata numai de afaceri (Geraldine James). Arthur trece prin viata fara absolut nici o grija, dar dupa ce este fugarit de politie, mama lui ii cere ca ori sa se insoare cu Susan (Jennifer Garner), o femeie de personalitatea intai, complet capabila sa conduca afacerile familiei in locul lui Arthur, or sa i se taie portia si sa fie dezmostenit.

Arthur accepta casatoria, in ciuda faptului ca nu e atras de Susan, pentru ca el nu poate trai fara bani.  Totusi, cand da peste un ghid nelicentiat numit Naomi (Greta Gerwig), Arthur descopera ca e prins intre a-si urma inima in tabara saracilor, ori pastrandu-si locul alaturi de o femeie pe care nu o va iubi niciodata.

Brand nu incearca sa mimeze performanta lui Moore creeandu-si un Arthur propriu in loc, un barbat copilaros, ce detine printre altele si un BatMobil.  Asta e o parte a lui Brand pe care n-am mai vazut-o pana acum.  Arthur arata ca sunt mai multe lucruri de aratat de la acest comediant/actor britanic decat s-a vazut pana acum.  Propriile batalii ale lui Brand cu dependentele par sa fi picat la tanc pentru acest personaj rasfatat, care are mereu alcool la indemana.  Arthur al lui nu este Arthur al lui Moore, dar este totusi un personaj ce ni se infiltreaza putin in inimi cu vulnerabilitatea lui dezarmanta.

Schimbarea genurilor si plasarea lui Mirren pe postul de cel mai bun prieten al lui Arthur a fost o miscare reusita.  Mirren aduce o caldura naturala si protectivitate rolului, plus ca e naturala incercand sa-l faca pe Arthur sa accepte ca trebuie sa se comporte conform varstei pe care o are.

     

In alte roluri, Jennifer Garner joaca o femeie atat de obsedata sa fie inaintea tuturor incat e dispusa sa se multumeasca cu un mariaj lipsit de dragoste, cu un individ care-i spune liber cat de mult o dispretuieste.

Garner se dezlantuie si e grozava, mana-n mana cu Brand.  Actrita Greta Gerwig preia rolul avut de actrita Liza Minnelli in 81, si pe masura ce Arthur al lui Brand se indragosteste de aceasta adorabila tanara femeie din clasa muncitoare, asa face si publicul.  Camera ii iubeste chipul, si Gerwig lumineaza ecranul facand pe fata aceasta draguta ce se indragosteste de extravagantul, dar si copilarosul Arthur.

Una peste alta…

Este posibil ca asteptarile mele deloc mari sa fi dus pana intr-acolo ca aceasta versiune a lui Arthur sa-mi placa de-a binelea!  Nu e o productie la care sa razi incontinuu si nu se ridica la standardele comice ale predecesorului sau, dar Arthur al lui 2011 are meritul propriu de a fi o comedie romantica draguta si insufletita.  Ne vom mai aminti de acest Arthur la fel de placut peste 30 de ani asa cum o facem acum?  In niciun caz.  Daca ni-l vom aminti peste trei ani va fi un miracol minor.  Dar Arthur din 2011 este energic si distractiv, o comedie destul de placuta ce-i este credincioasa filmului original, fara a incerca sa-l copieze.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: